„Gândește #ApaLaViitor!”

Despre îndemnul nostru, sursele și semnificațiile sale, trecând prin proverbe de pretutindeni și inteligență artificială

Pentru început

Pentru cine urmărește, constant sau tangențial, activitatea publică a companiei La Fântâna, relativ noul (îl avem de aproape doi ani deja!) slogan „Apa la viitor” e inevitabil.
Îl folosim în toate postările noastre de pe rețelele sociale. Îl avem imprimat pe toate etichetele produselor noastre și pe mesajele, comerciale sau nu, unde apare brandul La Fântâna.
Nu puțini sunt cei care ne-au întrebat „care e treaba” cu acest slogan – formal, un paradox gramatical unde un substantiv (apa) este „conjugat” ca un verb (la viitor). „Apa la viitor” intrigă, uneori contrariază chiar, iar acesta este chiar unul dintre scopurile sale. „Întrebați-ne despre apa la viitor, pentru că avem ce vă spune și ce vă propune!”
Ne propunem, în rândurile de mai jos, să explicăm mai elaborat celor interesați de unde, de ce și pentru ce legăm numele La Fântâna de #ApaLaViitor. Răspunsul scurt a fost deja formulat, în diverse mesaje publice, de oameni din companie: e o filosofie a calității vieții și creșterii inerente a acesteia prin accesul la o resursă vitală, apa, în prezent și cu responsabilitate față de ziua de mâine.
Răspunsul mai larg presupune un parcurs cultural și contextual pe care încercăm să-l sintetizăm în cele ce urmează.

Un strop de reflecție

Apa este, poate, singurul element care însoțește omenirea de dinainte de istorie și până în cele mai sofisticate forme ale civilizației moderne. De la primele așezări ridicate pe maluri de fluvii și până la orașele inteligente de astăzi, apa este prezența constantă, tăcută și inevitabilă a civilizației umane și a spiritualității ei, indiferent de continent sau de epocă. Civilizații întregi au apărut în jurul apei și au dispărut pentru că resursa de apă s-a epuizat (Orientul Mijlociu Antic și Africa au astfel de exemple).
Faptul că, încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să vorbească, să mediteze și să creeze imagini despre apă – în proverbe, în poezie, în filozofie, în arta plastică – arată că apa a fost conștientizată ca inerentă vieții, ca fundament al lumii vii și, pe cale de consecință, și al civilizației dincolo de instinctul de sete, probabil din momentul în care primii oameni au avut nevoie să o depoziteze undeva.

Un exemplu la îndemână… ? Înțelepciunea populară

La o simplă căutare pe internet găsim nenumărate zicale și proverbe. Iată câteva, din întreaga lume:

• „Nu știm niciodată valoarea apei până când nu seacă fântâna.” – proverb englezesc
• „Când bei apă, adu-ți aminte de izvor.” – proverb chinezesc
• „Apa poate toci chiar și cea mai tare stâncă.” – proverb birmanez
• „Este prea târziu să înveți să înoți când apa îți ajunge la buze.” – proverb danez
• „Când apa crește, peștii mănâncă furnicile; când apa scade, furnicile mănâncă peștii.” – proverb laoțian
• „Dacă rămâi fără apă, rămâi fără viață.” – zicală uzbecă
• „Destule lopeți de pământ – un munte. Destule găleți de apă – un râu.” – proverb chinezesc
• „Apa își găsește întotdeauna o cale de ieșire.” – proverb camerunez
• „Numai în apă poți învăța să înoți.” – proverb ceh
• „Când plouă, adună apa.” – proverb birmanez
• „Numai un nebun încearcă adâncimea apei cu ambele picioarele.”
• „Cu cât apele sunt mai adânci, cu atât curg mai liniștit.” – proverb coreean
• „Apa nu are dușman.” – proverb din Vestul Africii

Apropo, nici bagajul cultural românesc nu duce lipsă de referințe populare la apă:

• „Apa trece, pietrele rămân.”
• „Ulciorul nu merge de multe ori la apă.”
• „Apa lină face mult noroi, iar cea repede și pietrele le spală.”
• „Apa tăcută sapă adânc.”
• „Moara nu macină cu apa care a trecut.”
• „Nu lăuda vadul până nu ai trecut apa.”
• „Nu poți să ții apa într-o oală spartă.”
• „Nu-ți lua apa peste cap.”
• „Omul blând e ca apa lină.”
• „Sângele apă nu se face.”
• „Toată apa stinge focul.”
• „Toate apele în mare se varsă și marea nu se mai umple.”

De ce am amintit de proverbe și le-am enunțat? În înțelepciunea populară a lumii, apa apare ca măsură a prudenței, a timpului și a răbdării. Apa este deopotrivă forță implacabilă, atemporală și dimensiune a momentului (apa curge acum). Pentru o companie care lucrează zi de zi cu apa, cum suntem noi, aceste proverbe sunt, de fapt, un vocabular ancestral prin care înțelegem cum oamenii au cuprins de la bun început nu doar utilitatea, ci și puterea etică și metafizică a apei: responsabilitate, măsură, respect. Iar acestea se transformă în valori pe care le-am interiorizat și ca brand, și ca echipă.

„Gânditul” apei

Dacă proverbele reprezintă gândirea colectivă, anonimă, pe măsură ce Cuvântul a căpătat autor cunoscut, Cuvântul apei a devenit și mai clar. Oamenii au încercat constant să „gândească” apa: de la filozofii antici pentru care elementele – pământ, apă, aer, foc – erau temelia lumii, până la cercetările moderne despre resurse, climă și, tot mai mult, despre infrastructurile invizibile ale civilizației digitale. În acest context, cel digital (amintiți-vă că citiți un articol publicat pe Internet, de pe blogul unei companii), contemplarea apei nu mai e doar poetică, ci și tehnologică și etică. Adică două concepte extrem de complexe cu care noi, La Fântâna, operăm în fiecare zi.
Marile minți au intuit această complexitate. Antropologul american Loren Eiseley afirma, la un moment dat: „Dacă există magie pe această planetă, aceasta se află în apă.” E un fel de crez pentru oricine lucrează cu apă, de la hidrologi și ingineri la operatori de rețele de apă și, cu siguranță, pentru noi, într-o companie care accesibilizează apa pentru oameni, prin servicii. Leonardo da Vinci vedea în apă însăși dinamica universului: „Apa este forța motrice a întregii naturi.” Jacques-Yves Cousteau, celebrul explorator al mărilor, nota într-un jurnal: „Uităm prea des că ciclul apei și ciclul vieții sunt unul și același lucru”, subliniind faptul că nu există viață în afara circulației apei. Poetul britanic W. H. Auden puncta chiar cinic proporțiile acestei dependențe: „Mii de oameni au trăit fără dragoste; nimeni nu a trăit fără apă.” Pentru oceanografa Sylvia Earle, relația e direct ecologică: „No water, no life. No blue, no green.”

Viitorul predictibil și prezentul apei

Astăzi, marile centre de date care susțin inteligența artificială, comunicarea globală și stocarea de informații depind critic de apă pentru răcire și stabilitate. Într-un mod paradoxal, fluxul de date al lumii este, la propriu și la figurat, temperat și controlat de fluxul apei. E încă o dovadă că apa – mai precis, absența ei – e de neconceput în orice moment al vieții și al existenței pe care mințile noastre îl pot cuprinde.
Iar peste această perspectivă metafizică se suprapune, an de an, zi de zi, realitatea dinamicii apei, la noi în România și oriunde pe Pământ. Să rezumăm câteva aspecte:

• Comunitățile de oameni, cu nevoi tot mai complexe și tot mai mari de apă, nevoi care nu mai pot fi satisfăcute permanent în mod natural, ci prin tehnologie – uneori doar prin tehnologie;
• Vremurile, în care incertitudinile și anxietatea au devenit noul normal și în care apa nu mai pare o resursă infinită;
• Tehnologia, care evoluează cu viteze uneori amețitoare, nu adesea făcând viața mai grea sub pretextul că o ușurează.

Așadar, astăzi, „gândirea” apei nu mai aparține doar poeților și filozofilor, ci și inginerilor, cercetătorilor, specialiștilor în mediu, în infrastructuri critice și, în cazul nostru, specialiști în accesibilizarea comercială a apei (să nu te mire că citești acest argument pe blogul unei companii!).
Într-o lume în care marile orașe, agricultura, industria, dar și centrele de date care susțin inteligența artificială depind de apă, reflecția se mută inevitabil și în registrul tehnic. Celebrul enunț al Sylviei Earle de mai devreme – „No water, no life. No blue, no green.” – rezumă perfect legătura dintre apă, biodiversitate și viitorul planetei.
Pentru o companie de servicii de apă, acest adevăr nu este o metaforă, ci o realitate măsurabilă zilnic în parametri de calitate, în continuitatea serviciului, în felul în care infrastructura, tehnologia și oferta comercială se adaptează la mersul lumii și la nevoile comunităților.

Dacă ai citit până aici...

...ai înțeles de unde vine #ApaLaViitor: din convingerea că viitorul apei depinde de felul în care avem grijă de ea în prezent – iar viitorul nostru, al civilizației umane și al vieții însăși depinde direct de viitorul ei, al apei. De aceea gândim apa la viitor – pentru că aducem apa aproape de nevoile oamenilor, mereu captivi între forța și sensibilitatea ei, și mereu preocupați de cum să o avem la îndemână și mâine, și poimâine, și cât mai mult timp de-acum încolo.
Ai citit până la capăt? Mulțumim și te invităm să gândești și tu apa la viitor!