Vechi poduri de peste Dâmbovița

Vechi poduri de peste Dâmbovița

Nimeni nu-şi mai poate imagina în ziua de azi că râul care străbate Bucureştiul pe o distanţă de aproximativ 22 de kilometri avea în trecut o apă limpede şi sănătoasă, aceasta fiind folosită inclusiv la consumul curent. La începutul secolului XIX s-a schimbat însă imaginea idilică a Dâmboviţei, deversările necontrolate ale mizeriilor transformând-o într-un râu infect. Lucrările de regularizare din anii ’80 i-au transformat definitiv atât estetica şi taluzurile, cât şi podurile care o traversează.

 

Bijuterii distruse de sistematizare

La jumătatea anilor ’80 Bucureştiul era aproape în totalitate un şantier. Nu era cartier unde să nu se audă scrâşnetul şenilelor buldozerelor sau duduitul pickhamerelor. În iureşul demolărilor şi al construcţiilor haotice a intrat şi râul Dâmboviţa, al cărui aspect neîngrijit strica viitoarea imagine a capitalei moderne. În planul tehnic de reabilitare au fost vizate şi podurile care traversau râul, unele dintre ele adevărate bijuterii arhitectonice. Demolarea lor a lăsat în urmă multe nostalgii, dar şi parfumul unei epoci definitiv îngropate.

 

Podul Eroilor

Image result for podul eroilor vechi

(sursa foto)

Cu ocazia încoronării la Alba Iulia, în 1922, a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, unul dintre podurile de peste Dâmboviţa a primit numele suveranului. Ulterior, după venirea comuniştilor la putere, Podul Regele Ferdinand a fost numit după strada Ştirbei-Vodă, care îşi avea unul din capete la acest pod. Demolat şi reconstruit în anii ’80, a fost botezat Podul Eroilor, după grupul statuar „Eroilor Sanitari” aflat în apropiere.

 

Podul Izvor

Image result for podul izvor vechi

(sursa foto)

Numit iniţial Podul Isvor, a fost rebotezat în 1898 Podul Mihail Kogălniceanu, dar a devenit prin anii ’20 Podul Uranus. În apropierea lui aveau să fie construite clădirile Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor, actualul Teatru Lucia Sturdza Bulandra, iar vizavi căminul Facultăţii de Medicină. Pe partea cealaltă a podului, în locul cartierului Uranus-Izvor, demolat în anii ’80, se află acum Parcul Izvor şi impunătoarea clădire a Casei Poporului.

 

Podul Mihai Vodă

Image result for podul mihai voda

(sursa foto)

Podul Mihai Vodă a fost unul dintre cele mai cochete din Bucureşti. În urma lucrărilor de la metrou din anii ’70 a fost transformat într-o pasarelă pe care treceau atât tramvaiele, cât şi pietonii. După sistematizarea Dâmboviţei nu a mai fost reconstruit. Făcea legătura între cartierele Uranus-Izvor şi Splaiul Independenţei. În apropiere se afla complexul Mănăstirii Mihai Vodă, unde se stabilise sediul Arhivelor Statului. În urma demolărilor nu a mai rămas decât mănăstirea Mihai Vodă, care a fost translată (mutată integral) şi este în prezent ascunsă după blocurile de la faţadă.

 

Podul Rahova

Image result for podul rahova

(sursa foto)

Podul Rahova este şi el dispărut de pe harta capitalei. A fost cunoscut iniţial ca Podul Calicilor sau Caliţei, pentru că făcea legătura între Piaţa Mare din centrul Bucureştilor şi Mahalaua Calicilor. După Războiul de Independenţă din 1877-1878 i-a fost schimbată denumirea în Podul Rahova, în amintirea celebrei bătălii. A dispărut în anii ’30, când Dâmboviţa a fost acoperită cu un planşeu de beton de la Piaţa Senatului (Naţiunile Unite), până la Piaţa 8 iunie, în cadrul acţiunii de sistematizare iniţiate de Regele Carol al II-lea.

 

Cosmin Dragomir

 

Share: